Definita cuvantului triumvir
TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triumvir
LAMPÍR s. m. insectă coleopteră a cărei femelă este licuriciul. (< fr. lampyre, lat. lampyris) Vezi definitia »
VOLINTÍR s. m. v. voluntar. Vezi definitia »
FROTÍR s. n. țesătură specială de bumbac având proprietatea de a absorbi apa, pentru prosoape, halate de baie etc. (după fr. frotté) Vezi definitia »
SIR s. m. sg. 1. Titlu care precedă, în Anglia, prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu. 2. Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. – Cuv. engl. Vezi definitia »
LAMPROFÍR s.n. Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în minerale feromagneziene. [< fr. lamprophyre, cf. gr. lampros – strălucitor]. Vezi definitia »