Definita cuvantului triumvir
TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triumvir
ZBIR s. m. reprezentant tiran și brutal al autorității de stat; (p. ext.) om sever, crud și brutal. (< fr. sbire, it. sbirro) Vezi definitia »
peșchír, peșchíre, s.n. (înv. și reg.) 1. prosop, ștergar; șervet. 2. față de masă. 3. maramă. 4. batistă dată la rudele miresei colăcerilor. 5. năframă. 6. bancnotă de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nuntă. Vezi definitia »
SARASÍR s. n. v. serasir. Vezi definitia »
decatír (-ruri), s. n. – 1. Acțiunea de a da lustru unei țesături. – 2. (Arg.) Bătaie, ciomăgeală. Fr. décatir. Cuvînt puțin folosit, în unele orașe din Munt. (Scriban). Vezi definitia »
ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir. Vezi definitia »