STRĂJÉR, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar. Vezi definitia »

GRAIFER s. n. 1. Organ de lucru al mașinilor de ridicat și de transportat, din douĂ? cupe mobile, destinate apucĂ?rii materialului. â?? excavator pentru capacitĂ?ți mari. 2. Vârf ascuțit care formeazĂ? ochiurile la mașinile de cusut fețe de încĂ?lțĂ?minte. -Din germ. Greifer Vezi definitia »

SFINCTER²(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter) Vezi definitia »

CAROSIÉR, -Ă, carosieri, -e, adj., s. m. (Rar) 1. Adj. (Despre cai) Cu mersul elegant, folosit pentru vehicule de lux. 2. S. m. Fabricant de caroserii. [Pr.: -si-er] – Din fr. carrossier. Vezi definitia »

PLOTONIÉR s. m. v. plutonier. Vezi definitia »