MATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica) Vezi definitia »

STEATOLÍTIC, -Ă adj. (despre substanțe) care dizolvă grăsimile. (< fr. stéatolytique) Vezi definitia »

PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. Vezi definitia »

APRIÓRIC, -Ă adj. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune. (< germ. apriorisch) Vezi definitia »

ENTERÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de enterită. (< fr. entéritique) Vezi definitia »