VAGABONDÁJ s. n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracțiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupație, fără domiciliu stabil și lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage. Vezi definitia »

CAROTÁJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage. Vezi definitia »

DECALAMINÁJ s. n. decalaminare. (< fr. décalaminage) Vezi definitia »

CROMÁJ s. n. cromare. (< fr. chromage) Vezi definitia »

REPERÁJ s. n. reperare. (< fr. repérage) Vezi definitia »