ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme) Vezi definitia »

ESENÍSM s. n. doctrina esenienilor. (< fr. essénisme) Vezi definitia »

PALEOMAGNETÍSM s.n. Caracteristicile câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. [< fr. paléomagnétisme]. Vezi definitia »

PREZENTÍSM s. n. Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism. Vezi definitia »

FIZIOCRATÍSM s.n. Doctrina fiziocraților; fiziocrație. [< fr. physiocratisme]. Vezi definitia »