PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia]. Vezi definitia »

FLOTÁȚIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation) Vezi definitia »

GLUCOMETRÍE s. f. totalitatea metodelor de dozare a glucozei în mustul de struguri sau în derivatele lui; glicometrie. (< fr. glucométrie) Vezi definitia »

TRICROMAZÍE s. f. percepere defectuoasă, incompletă a celor trei culori fundamentale. (după dicromazie) Vezi definitia »

DESÓRBȚIE s. f. îndepărtare a unei substanțe absorbite de pe suprafața unui adsorbant. (< fr. désorption, germ. Desorption) Vezi definitia »