ESOFAGOSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie la piele a esofagului. [< fr. oesophagostomie, cf. gr. oesophagos – esofag, stoma – deschidere]. Vezi definitia »

OXIDIMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor, bazată pe oxidare. (< fr. oxydimétrie) Vezi definitia »

CONDÍȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariția unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenții. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Întâmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. – Fr. condition. Vezi definitia »

vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile Vezi definitia »

DACTILOLOGÍE s. f. Mijloc de comunicare între surdomuți prin semne convenționale făcute cu degetele; dactilofazie. – Din fr. dactylologie. Vezi definitia »