OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon. Vezi definitia »

TURTURELÚȚĂ, turtureluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui turturea. Vezi definitia »

olovínă (olovíne), s. f. – (Trans.) Bere. Sl. (bg., rus.) olovina (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 88). Vezi definitia »

târmoácă s.f. (reg.) noroi, mocirlă. Vezi definitia »

PERCAÍNĂ s. f. pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă și cu o puternică acțiune anestezică locală. (< fr. percaïne) Vezi definitia »