CONFESIÚNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio) Vezi definitia »

NERVAȚIÚNE s.f. v. nervație. Vezi definitia »

SUCȚIÚNE s. f 1. sugere, aspirație. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat în raport cu presiunea atmosferică; aspirația capilară a pământului. 3. contact strâns și rezistent dintre două corpuri, realizat prin crearea unui spațiu vid sau de aer rarefiat între ele. (< engl. suction, după fr. succion, lat. suctio) Vezi definitia »

SECESIÚNE, secesiuni, s. f. Acțiunea unui grup de a se separa, de a se despărți de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desființarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrângerea statelor din sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis. Vezi definitia »

lésne adv. – 1. Ușor. – 2. (Banat, Trans.) Ieftin. – Mr. (lesnic). Bg. lesen, lesno, lesnin, v. sb. lesny, sb. lasno din sl. lĭstĭnŭ „ușor” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 170). Der. lesnicios, adj. (ușor, comod); lesniciune, s. f. (ușurință); înlesni (var. lesni), vb. (a facilita, a aplana; a proporționa; a ușura). Vezi definitia »