DESCUAMÁRE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamație. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici. (< descuama) Vezi definitia »

TICNÍRE s. f. v. tihnire. Vezi definitia »

HĂPĂLUÍRE s. f. v. hăpălui. [DAR] Vezi definitia »

pupătoare, pupători s. f. (glum.) gură. Vezi definitia »

DEZARMÁRE s.f. Acțiunea de a dezarma și rezultatul ei; renunțare la înarmare și reducere până la desființare a forțelor armate existente, inclusiv a organizațiilor militare. [< dezarma]. Vezi definitia »