PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre) Vezi definitia »

TRAPEZOÉDRU s. n. corp geometric cu fețe trapezoidale. (< fr. trapézoèdre) Vezi definitia »

ELECTRODINAMOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității curentului electric. (< fr. électrodynamomètre) Vezi definitia »

HOLÉNDRU s. n. 1. element de legătură a două conducte, constând dintr-o piesă tubulară și una sau două piulițe; racord olandez. 2. mașină folosită la decortizare. 3. nume dat unor instalații de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei. (< germ. Holländer) Vezi definitia »

DACTILOMÉTRU s. n. aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcții spațiale. (< fr. dactylomètre) Vezi definitia »