pevecioáră, pevecioáre, s.f. (înv.) pavăză mică. Vezi definitia »

ráță (ráțe), s. f. – Pasăre inotătoare cu ciocul lat și turtit. – Mr. rosă. Sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. rățoi, s. m. (masculul raței); rățoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); rățoială, s. f. (umflare în pene, lăudăroșenie). Vezi definitia »

ANTIDIURÉZĂ s. f. reducere, până la suprimare, a debitului urinar. (< engl. antidiuresis) Vezi definitia »

GASTROENTEROPTÓZĂ s. f. ptoză a stomacului și intestinelor. (< fr. gastro-entéroptose) Vezi definitia »

CUNÉTĂ s. f. rigolă în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette) Vezi definitia »