DROȘCĂRÍE, (2) droșcării, s. f. (Înv.) 1. Meseria droșcarului. 2. Șopron în care se țin droștele; remiză. – (1) Din droșcar + suf. -ie, (2) din droșcă + suf. -ărie. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s. f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară și structura internă a organismelor plantelor și animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie. Vezi definitia »

MICROCEFALÍE s. f. malformație congenitală prin dezvoltarea insuficientă a craniului și a creierului; nanocefalie. (< fr. microcéphalie) Vezi definitia »

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation. Vezi definitia »

UROSCOPÍE s. f. 1. examen endoscopic al urinei. 2. analiză de laborator a urinei. (< fr. uroscopie) Vezi definitia »