ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel. Vezi definitia »

CICLÓZĂ, cicloze, s. f. (Biol.) Mișcare a protoplasmei în interiorul celulei. – Din fr. cyclose. Vezi definitia »

pepeniștínă, pepeniștíne, s.f. (reg.) pepeniște, pepenet, pepenărie, bostănărie, harbuzărie. Vezi definitia »

ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de vibrație opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance) Vezi definitia »

REDÚTĂ s. f. lucrare de fortificație pentru apărare circulară. (< rus. redut, fr. redoute) Vezi definitia »