IZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii. 4. influență egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie) Vezi definitia »

ACEFALÍE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie. Vezi definitia »

MALTOZURÍE s. f. prezența maltozei în urină. (< fr. maltosurie) Vezi definitia »

CARDIOCHIRURGÍE s. f. chirurgie a inimii. (< germ. Kardiochirurgie) Vezi definitia »

NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation. Vezi definitia »