SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență. 2. (Înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relațiile cu un alt stat. Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfă și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht. 5. (Înv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare. Vezi definitia »

COPIÉRE s. f. 1. acțiunea de a copia. 2. reproducere a unei imagini realizate pe un clișeu. 3. (tehn.) realizarea formei, a profilului unei piese, după un șablon. (< copia) Vezi definitia »

CAZEIFICÁRE s.f. 1. Proces de precipitare a cazeinei. 2. (Med.) Alterație necrotică a unui țesut, urmată de apariția unei substanțe cu aspect cazeos în centrul leziunii. [Pron. -ze-i-. / cf. fr. caséification]. Vezi definitia »

CAȘERÁRE s. f. cașerat. (după fr. cacher) Vezi definitia »

FULGERÁRE, fulgerări, s. f. 1. Acțiunea de a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură. 2. Fig. Senzație, durere scurtă și violentă. 3. Fig. Durată scurtă; clipă, moment. – V. fulgera. Vezi definitia »