preacurătór, preacurătoáre, adj. (înv.) care curge din belșug, mult, tare. Vezi definitia »

MICRORECEPTÓR s.n. Ansamblu format dintr-un microfon și un receptor. [Cf. fr. micro-récépteur]. Vezi definitia »

COLECTÓR², -OÁRE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur) Vezi definitia »

PARTENOSPÓR s.m. Spor format din diviziunea unui gamet nefecundat. [< fr. parthénospore, cf. gr. parthenos – fecioară, sporos – sămânță]. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. Vezi definitia »