pítă (píte), s. f. – Pîine; slujbă. – Mr., megl. pită. Mgr. πίτα cf. tc. pite (Miklosich, Et. Wb., 248a; Loebel 77; Lokotsch 1654), alb. pitë (Meyer, Alb. St., IV, 97), bg. pita (Conev 86), sb. pita (Vasmer, Gr., 117), iud. sp. pita, calabr. pitta „pîine” (REW 6546; Rohlfs, EWUG, 1714), mag. pita. – Der. pitan (var. chitan), s. m. (Mold., pîine de casă; înv., pîine proastă); pitar, s. m. (Banat, brutar; boier, membru al Divanului, însărcinat cu brutăria Palatului și cu intendența armatei, mai tîrziu și cu trăsurile domnului), cf. sl. pitari, care pare a proveni din rom.; pitărie, s. f. (Banat și Trans., brutărie; slujba de pitar); pităreasă, s. f. (nevastă de pitar; brutăriță); pitușcă, s. f. (pîinișoară); pitoancă, s. f. (ciupercă, Boletus granulatus), cf. Iordan, Dift., 215 și Pascu, Suf., 271. – Din rom. provine ngr. πιτάρις (Meyer, Neugr. St., II, 77). Vezi definitia »

EGÍDĂ s.f. 1. (Mit.) Scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteea. ♦ Scutul Minervei. 2. Ocrotire, sprijin. ◊ Sub egida = sub auspiciile, cu îndrumarea și răspunderea unei instituții, unei asociații. [Cf. fr. égide, it. egida, lat. aegis – scutul Minervei, gr. aigis – piele de capră]. Vezi definitia »

COȚOFÁNĂ, coțofene, s. f. Pasăre din familia corvidelor, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp. Vezi definitia »

TRÚBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trâmbiță. – Rus truba. Vezi definitia »

IRANÍSTICĂ s.f. Studiul limbilor, literaturilor și culturilor iraniene; iranologie. [Cf. germ. Iranistik, it. iranistica]. Vezi definitia »