ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »

MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină². 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique. Vezi definitia »

ANASTÁTIC, -Ă adj. Care reproduce o tipăritură trăgând textul la piatră sau la zinc printr-un procedeu chimic și nu prin fotografiere. [< fr. anastatique]. Vezi definitia »

FUNGISTÁTIC, -Ă, fungistatici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor. – După fr. fongistatique. Vezi definitia »

GEOPOLÍTIC, -Ă I adj. referitor la geopolitică. II. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor. ◊ doctrină care, în explicarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste și rasiste a „spațiului vital”. (< fr. géopolitique, /II/ germ. Geopolitik) Vezi definitia »