NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeițele apelor, ale pomilor, ale crângurilor și ale munților, personificând forțele naturii. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha. Vezi definitia »

GHÉTRĂ s. f. învelitoare de postav peste ghete sau pantofi, la bărbați. (< fr. guêtre) Vezi definitia »

SUPERNÓVĂ, supernove, s. f. Stea variabilă care ajunge egală în strălucire cu un întreg sistem stelar. – Din fr. supernova. Vezi definitia »

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge Vezi definitia »

DIAFÓRĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, modificându-i ușor accepția. (< germ. Diaphora, fr. diaphore, gr. diaphora) Vezi definitia »