TELUROMÉTRU s.n. Instrument electronic, pentru măsurarea distanțelor între 200 m și 50 km, care folosește unde electromagnetice din domeniul invizibil. [< fr. telluromètre]. Vezi definitia »

SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) Vezi definitia »

REFLECTOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea puterii reflectante a suprafeței corpurilor. (< fr. reflectomètre) Vezi definitia »

LIZIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea cantității de apă de ploaie infiltrată în sol. (< fr. lysimètre) Vezi definitia »

OSMOMÉTRU s. n. instrument folosit în osmometrie. (< fr. osmomètre) Vezi definitia »