schiláv (-vă), adj. – Schilod, invalid. Din chilav contaminat cu sb. iskilaviti „a schilodi”. Der. din sl. kilavŭ (Diez, Gramm., I, 445), contaminat cu schilod (Candrea) nu constituie o explicație satisfăcătoare). – Der. schilăvi, vb. (a schilodi), cf. chilăvi; schilăvitură, s. f. (deformație); schilăvos, adj. (bolnav, invalid; șchiop; imperfect). Cf. schilod. Vezi definitia »

mîrșáv (mârșávă), adj. – 1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy. – Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marha › germ. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop. Vezi definitia »

GÂNGAV (GÂNGÁV), -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit. – Din sl. gongnavŭ. Vezi definitia »

CONCÁV, -Ă adj. care prezintă o adâncitură, o scobitură. (<fr. concave, lat. concavus) Vezi definitia »

gúbav, gúbavă, gúbavi, gúbave, adj. (reg., înv.) 1. lepros. 2. (fig.) smerit, umil. 3. slăbănog, bolnăvicios, gălbejit. Vezi definitia »