XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei. [Gen. -iei. / cf. it. xenoglossia < gr. xenos – străin, glossia – vorbire]. Vezi definitia »

ELECTROPLASTÍE s. f. reproducere în relief a unor obiecte prin depunerea electrolitică a unui strat de metal pe tiparul lor. (< fr. électroplastie) Vezi definitia »

ASTEREOGNOZÍE s. f. incapacitate patologică de a recunoaște formele obiectelor prin palpare. (< fr. astéréognosie) Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie. Vezi definitia »