EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

FILANTROPÍSM s. n. (Rar) Filantropie. – Filantropic + suf. -ism. Vezi definitia »

CATABOLÍSM s.n. Totalitatea proceselor de descompunere a substanțelor în organismele vii; dezasimilație. [< fr. catabolisme, cf. gr. katabole – desfacere]. Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »

PERIPATETÍSM s.n. Școală filozofică întemeiată de Aristotel (care obișnuia să poarte convorbiri cu discipolii plimbându-se); peripateticism; aristotelism. [< fr. péripatétisme]. Vezi definitia »