FITOTERAPÍE s. f. 1. ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale. (< fr. phytothérapie) Vezi definitia »

matérie (matérii), s. f. – 1. Substanță, material. – 2. Țesătură, stofă. – 3. Puroi. – Mr. materie. Lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff „materie” și „țesătură”, cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s. n. (materie; Arg., bani), din fr. matériel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, înv.; materialicesc, adj. (înv., material); materialicește, adv. (din punct de vedere material); materialism, s. n., din fr. matérialisme; materialist, s. m., din fr. matérialiste; materialitate, s. f., din fr. matérialité; materializa, vb., din fr. matérialiser; imaterial, adj., din fr. immatériel, cu der. sale. Vezi definitia »

CAVILÁȚIE s.f. (Liv.) Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism; declamație goală. [Cf. fr. cavillation, lat. cavillatio]. Vezi definitia »

INANÍȚIE s.f. Slăbiciune fizică extremă, provocată de o alimentație insuficientă. [Gen. -iei. / cf. fr. inanition, it. inanizione, cf. lat. inanitio]. Vezi definitia »

IHTIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studierea peștilor; ihtiografie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyologie. Vezi definitia »