supletór, supletóri, adj. (înv.) care completează. Vezi definitia »

DEPOLARIZATÓR s.m. Depolarizant. [< fr. dépolarisateur]. Vezi definitia »

TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adj. Care triumfă; învingător, victorios. ♦ (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pron. tri-um-. / < triumfa + -(ă)tor]. Vezi definitia »

coordonatelor epice Vezi definitia »

ANDROSPÓR s. m. spor mascul, la criptogamele vasculare. (< fr. androspore) Vezi definitia »