NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium. Vezi definitia »

PHIU interj. v. phi. Vezi definitia »

PRINCÍPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc. 2. lege de bază a unei științe, arte etc. 3. element primordial, cauză primară a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. regulă, normă de acțiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ în ~ = din punct de vedere teoretic, în general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe) Vezi definitia »

fonfíu s.m. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, fonchiu, saschiu. Vezi definitia »

curugíu, curugíi, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran. Vezi definitia »