COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration]. Vezi definitia »

DISPERMÍE s.f. (Biol.) Proces de fecundație la care participă un gamet feminin și doi gameți masculini. [< germ. Dispermie, cf. gr. dis – doi, sperma – sămânță]. Vezi definitia »

șistoáie s.f. (reg.) fâșie îngustă de pământ. Vezi definitia »

CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis. Vezi definitia »

UNDÁȚIE s.f. (Liv.) Mișcare ondulatorie. ♦ (Geol.) Mișcare tectonică verticală a scoarței Pământului; undulație. [Cf. germ. Undation, it. ondazione]. Vezi definitia »