ÁSCĂ s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Fr. asque (< gr.). Vezi definitia »

PANÁDĂ s.f. (Rar) Supă falsă preparată dintr-o fiertură de pâine, unt și lapte. [Pl. -de. / < fr. panade]. Vezi definitia »

TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »

SUBMAXILÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a glandelor submaxilare. [După fr. sous-maxillite]. Vezi definitia »

arómă (aróme), s. f. – Mireasmă, parfum. – Mr. arumă. Ngr. ἄρωμα (Roesler 664; Murnu 7), probabil intrat în sec. XV sau XVI, prin intermediul terminologiei religioase. Der. aromată, s. f. (aromă, esență aromatică), din gr. ἀρώματις; sau din sl. aromatŭ; aromatic, adj., din fr. aromatique; aromatiza, vb.; aromeală, s. f. (înv., ispită; stare de somnolență, de somn ușor); aromi, vb. (a seduce, a ispiti; a ațipi, a adormi). Etimologia lui aromi „a dormi” prezintă dificultăți semantice, pe care DAR nu le explică suficient; dar este și mai dificilă cea propusă de Cihac, II, 195, plecînd de la cr. žmiriti „a închide ochii”. Vezi definitia »