ȚÁGĂRĂ, țagăre, s. f. (Reg.) Arătător, limbă de ceas. – Cf. germ. (Uhr)zeiger. Vezi definitia »

PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. Vezi definitia »

șerpéncă, șerpénci, s.f. (reg.) 1. cratiță. 2. (în forma: șerpeucă) tigaie. Vezi definitia »

PERIDUODENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul duodenului. [Cf. fr. périduodénite]. Vezi definitia »

ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse Vezi definitia »