făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băț. – Var. făcălui. Creație expresivă, după cum o indică terminația caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminații, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleț, s. n. (băț cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 și Scriban îl derivă din mag. fa-kalán „lingură de lemn” și îl consideră drept bază a celorlalți der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s. f. (făcăleț, vergea); făcăluitură, s. f. (terci); făcău, s. n. (cep de moară de apă), după ipoteza puțin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piuă”. Vezi definitia »

ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC] Vezi definitia »

strungălí, strungălésc, vb. IV (reg.; despre obiecte) a sfredeli, a găuri, a perfora. Vezi definitia »

prevéli s.m. pl. (reg.) persoane de aceeași vârstă, întovărășite; leat. Vezi definitia »

abuli, abulesc v. t. (țig.) a aduce Vezi definitia »