Definita cuvantului șterț
ȘTERȚ, șterțuri, s. n. (Reg.) 1. Băț mai gros la un capăt cu care se amestecă zerul, laptele în care s-a pus cheag etc. 2. Fitil pentru opaiț făcut din cârpă; p. ext. opaiț. ♦ Lampă de mină portativă, asemănătoare cu un opaiț, folosită în trecut. – Din germ. Sterz.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu șterț
Coteț pentru pșsări in Moldova (Vaslui) Vezi definitia »
ERZAȚ, erzațuri, s. n. Surogat, înlocuitor (mai ales de cafea). – Din germ. Ersatz. Vezi definitia »
SAȚ s. n. (Pop.) Senzația celui sătul; saturare, îndestulare. ◊ Loc. adj. și adv. Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit. ◊ Expr. A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp. A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. ♦ Fig. Dezgust, silă, lehamite. ♦ Belșug, abundență; îmbuibare. [Var.: sáțiu s. n.] – Lat. satium. Vezi definitia »
BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz]. Vezi definitia »
crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional). Vezi definitia »