SCÂNCÍT², -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci. Vezi definitia »

ȘOPTÍT², -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti. Vezi definitia »

TELURÍT s.m. Oxid natural de telur. [< fr. tellurite]. Vezi definitia »

CORHĂNÍT s. n. Transport al buștenilor de la locul unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. – Et. nec. Vezi definitia »

REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit. Vezi definitia »