célnic (célnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”. Vezi definitia »

BISIMÉTRIC, -Ă, bisimetrici, -ce, adj. Cu două planuri de simetrie. – Din fr. bisymétrique. Vezi definitia »

MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique]. Vezi definitia »

AZEOTRÓPIC, -Ă adj. Azeotrop. [Pron. -ze-o-. / < fr. azéotropique]. Vezi definitia »

METALOPLÁSTIC, -Ă adj. Care are caracteristicile unui metal și ale unui material plastic. [< fr. métalloplastique]. Vezi definitia »