Definita cuvantului weismannism
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu weismannism
GHERÍSM s. n. concepție a lui C. Dobrogeanu-Gherea, care a susținut în teoretizările sale condiționarea socială a artei și efectul ei social, anticipând și conceptul de „critică creatoare”. (< Gherea + -ism) Vezi definitia »
ECHIPROBABILÍSM s.n. Orientare probabilistă care susține că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puțin la fel de probabilă ca și opinia contrară. (din fr. équiprobabilisme) Vezi definitia »
MENDELÍSM s.n. Concepție referitoare la transmiterea ereditară a caracterelor, care are la bază legile formulate de Mendel în 1865 și care a stat la baza teoriei cromozomice a eredității. [< fr. mendélisme, cf. Mendel – biolog austriac]. Vezi definitia »
NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »
METAFORÍSM s. n. (Rar) Mod de exprimare în care se folosesc frecvent metaforele sau, p. gener., alte figuri de stil. – Metaforă + suf. -ism. Vezi definitia »