Definita cuvantului volant
VOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate menține în aer. ♦ (Spec.) Care se poate mișca, deplasa după voie; mobil, desprins. ◊ Foaie volantă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest; bibliotecă volantă = fond de cărți aparținând unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unei unități etc. [< fr. volant < voler – a zbura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu volant
SEZISÁNT, -Ă adj. v. sesizant. Vezi definitia »
convént, convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire. Vezi definitia »
SIMPATIZÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care împărtășește ideile, aspirațiile unui partid, ale unei organizații etc. fără să fie membru al acestora. [Cf. fr. sympathisant]. Vezi definitia »
ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis. Vezi definitia »
purgamént, purgaménte, s.n. (înv.) 1. curățare, eliminare. 2. purgativ. Vezi definitia »