Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
paraplegie Vezi definitia »
COLECISTECTAZÍE s. f. dilatație a vezicii biliare. (< fr. cholécystectasie) Vezi definitia »
MUȚÉNIE, muțenii, s. f. 1. Stare a celui mut, lipsă a capacității de a vorbi; mutism, muție. 2. Tăcere, liniște deplină. – Mut + suf. -enie. Vezi definitia »
-BRAHÍE elem. brahi2(o)-. Vezi definitia »
SUBVÉNȚIE s. f. ajutor bănesc acordat (de stat) unei persoane, instituții etc.; subsidiu. (< fr. subvention, lat. subventio) Vezi definitia »