Definita cuvantului vocativ
VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vocativ
Dispozitiv medical cu scop corectiv sau suplinitor al functiei unui segment al corpului. Vezi definitia »
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif. Vezi definitia »
FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus. Vezi definitia »
IMITATÍV, -Ă adj. Care imită. ◊ Armonie imitativă v. armonie (1) [în DN]. [Pl. -vi, -ve. / cf. fr. imitatif, it. imitativo]. Vezi definitia »
Dispozitiv al razboiului de tesut, cu constructie asemanatoare itei, plasat intre asestea si valul cu urzeala, pentru a fixa formarea rostului. Vezi definitia »