ohábă (ohábe), s. f. – Proprietate inalienabilă. Sl. ochaba. Termen juridic (sec. XV, înv.). – Der. ohabnic (var. ohavnic, (o)hamnic), adj. (în deplină posesie). Vezi definitia »

BOÁITĂ, boaite, s. f. Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Comp. magh. bojti „vită cornută”. Vezi definitia »

FORFOTEÁLĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală. Vezi definitia »

SUBSIDÉNȚĂ s. f. 1. (met.) mișcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoțită de încălzirea acestora. 2. scufundare lentă și progresivă a fundului unui bazin sau a unei depresiuni, odată cu sedimentarea acestora. ◊ proces de coborâre lentă a suprafeței solului ca urmare a pierderii unor componente ale acestuia. (< fr. subsidence, lat. subsidentia) Vezi definitia »

ENTEROCENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție a intestinului în cursul unei intervenții chirurgicale în scopul evacuării conținutului intestinal. [< fr. entérocentèse, cf. gr. enteron – intestin, kentesis – înțepătură]. Vezi definitia »