REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre) Vezi definitia »

SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus]. Vezi definitia »

parte proeminenta a unui organ. Vezi definitia »

CONFIDENȚIALITÁTE s. f. caracter confidențial. (< confidențial + -itate) Vezi definitia »

NECESARMÉNTE adv. În mod necesar; inevitabil. [Cf. fr. necessairement]. Vezi definitia »