Definita cuvantului virgulă
VÍRGULĂ s.f. 1. Semn de punctuație care arată o pauză foarte scurtă în citire și care separă diferitele părți ale propoziției sau unele propoziții în cadrul frazei. ♦ Semn care arată când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale. 2. (Mat.) Semn care separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. [< fr. virgule, cf. lat. virgula – vărguță].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu virgulă
XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. (din fr. xysme) Vezi definitia »
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. Vezi definitia »
BIOGNÓZĂ s. f. studiul cunoașterii proceselor din materia vie. (< bio- + -gnoză2) Vezi definitia »
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală. Vezi definitia »
CROMÁTICĂ s.f. 1. Arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, al unui mozaic etc.; colorit. [< fr. chromatique, cf. gr. chromatikos < chroma – culoare]. Vezi definitia »