MOÁRE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria. Vezi definitia »

ÎNTRÁRE s. f. v. intrare. Vezi definitia »

STURLUIBÁRE, sturluibări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire. – V. sturluiba. Vezi definitia »

PERSIFLÁRE, persiflări, s. f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; zeflemisire, persiflaj. – V. persifla. Vezi definitia »

IMPACTÁRE, impactări, s. f. (Med.) Menținere în contact strâns a două suprafețe, a două fragmente de oase fracturate. Impactare dentară. Impactare osoasă. – Din fr. impaction. Vezi definitia »