TURBÁRE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă². 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba. Vezi definitia »

COMPARTIMENTÁRE, compartimentări, s. f. Faptul de a compartimenta. – V. compartimenta. Vezi definitia »

OMAGIÉRE s.f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e. / < omagia]. Vezi definitia »

DEGAJÁRE s. f. 1. acțiunea de a degaja. 2. îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 3. canelură circulară realizată prin așchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja) Vezi definitia »

preafericíre s.f. (înv.) fericire foarte mare. Vezi definitia »