HEMIFONÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi cu voce tare. [< fr. hémiphonie]. Vezi definitia »

ATELECTAZÍE s.f. (Med.) Turtire totală sau parțială a unui plămân. [Gen. -iei. / < fr. atélectasie, cf. gr. ateles – incomplet, ektasis – extindere]. Vezi definitia »

salomíe, salomíi, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee, decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii; filimică. 2. (în compus) salomii-galbene = margarete. Vezi definitia »

PEDOLOGÍE² s. f. 1. știință despre copil. 2. curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, socotit imuabil. 3. studiu al caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. (< fr. pédologie) Vezi definitia »

FOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu studierea principiilor, metodelor și procedeelor de determinare a formei și a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor. – Din fr. photogrammétrie. Vezi definitia »