BUDÁC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak. Vezi definitia »

sfineác (-éci), s. m. – (Banat) Varietate de carpen (Carpinus orientalis). Sl. svinjakŭ „de porc” (Tiktin), pentru că fructul său este păscut de porci. Vezi definitia »

zabrác (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare. Vezi definitia »

TARÁC, taraci, s. m. Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Ucr. taraš. Vezi definitia »

AMBROZIÁC, -Ă, ambroziaci, -ce, adj. (Livr.) Cu parfum de ambrozie; p. ext. minunat. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. ambrosiaque. Vezi definitia »