Definita cuvantului ocnă
ÓCNĂ, ocne, s. f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ◊ Expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. Închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, pușcărie. ♦ Pedeapsă executată într-o astfel de închisoare. – Din sl. okno „fereastră”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocnă
ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos]. Vezi definitia »
pichítă, pichíte, s.f. (reg.) bibilică, pică, pichere, câță. Vezi definitia »
ROTATÉCĂ s.f. v. rototecă. Vezi definitia »
rotilíță, rotilíțe, s.f. (pop.) 1. horă. 2. (bot.) floarea-paștilor. Vezi definitia »
PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.) Vezi definitia »