CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu]. Vezi definitia »

ZĂCÚT², -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea. Vezi definitia »

CANUT (KNUT), regi ai Danemarcii, Norvegiei, Suediei și Angliei. Mai importanți: C. cel Mare (c. 995-1035), rege al Danemarcii (din 1019), Angliei (din 1016), precum și al Norvegiei (din 1028). Domnia lui a marcat o perioadă de maximă putere a statului danez. Vezi definitia »

DESCĂZÚT, descăzuturi, s. n. Primul termen al unei scăderi, numărul din care se scade alt număr. – De⁴ + scăzut. Vezi definitia »

HERMENEÚT s. m. specialist în hermeneutică. (< fr. herméneute) Vezi definitia »