ZOOTOMÍE s. f. 1. știință care studiază structura corpului animalelor; anatomie animală. 2. disecție practicată pe animale. (< fr. zootomie) Vezi definitia »

MENINGOCOCÍE s.f. (Med.) Infecție generală datorită meningococului. [Gen. -iei. / < fr. méningococcie]. Vezi definitia »

TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie. Vezi definitia »

BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie. Vezi definitia »

FRENOPATÍE s.f. (Med.) Formă de alienație mintală. [Gen. -iei. / < fr. phrénopathie]. Vezi definitia »