CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur]. Vezi definitia »

TORPILÓR, -OÁRE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalații lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalații de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur) Vezi definitia »

pisătór, pisătoáre, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) băț special cu care se tescuiesc strugurii. 2. (s.n.) mai de lemn pentru bătut. 3. (s.f.) planșetă de lemn pentru tocat carnea; fund. 4. (s.f.) unealtă pentru zdrobit fructe, sâmburi. Vezi definitia »

vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri Vezi definitia »

sondor, sondori s. m. homosexual activ. Vezi definitia »